Statiunea Ranca - Novaci Stiri

Despre modalitatile prin care sunt administrate padurile si muntii din zona noastra s-a mai scris, poate nu indeajuns de apasat, dar a sosit si clipa in care cei care si-au batut joc de interesul comun sa tremure de frica. Nu vreau sa mai acuz in stanga si in drepta insa ma dezgusta sa vad ca orice reforma care se face in tara aceasta se transforma cu ajutorul politicului in inselatorii si hotii de proportii si cu incalcari grave al drepturilor omului. La fel s-a intamplat si cu retrocedarile facute de stat si cu reinfiintarea obstilor, un pas care parea maret atunci cand a fost lansat dar care pe parcurs s-a transformat intr-un adevarat dezastru.
Consiliile de administratie ale obstilor nu fac altceva decat sa se supuna comenzilor politice sau cel mai des glasului banului.

Referitor la proprietatile care sunt tinute in administrare abuziv de catre primariile din Novaci si Baia de Fier am mai scris un articol aici: Primarii din Baia de Fier si Novaci se judeca pe terenuri care nu apartin niciunuia.
In acel articol va aratam cum cei doi primari au tupeul sa duca un proces de revendicare a unor proprietati care apartin de fapt obstilor, motivul fiind evident spagile pe care le primesc pentru concesionarea terenurilor.
Detinand controlul asupra obstilor primarii au blocat actiunile de revendicare ale unora dintre proprietari si chiar au reusit sa influenteze deciziile parchetului Novaci ceea ce a determinat cativa proprietari din obstea Cernadia-Buicesti sa isi caute dreptatea in instanta.

Astfel am gasit un dosar la Judecatoria Costesti Arges cu o plangere impotriva deciziei Parchetului Novaci de netrimitere in judecata in care Rotaru Ana si Rotaru Radu, membrii proprietari, au primit castig de cauza. Proprietarii acuza in primul rand incalcarea Statutului Obstii de catre presedintele obstii, Dunga Ion,  care nu este membru proprietar, dar si pagubirea intereselor proprietarilor prin impotrivirea la demersurile de revendicare a 36,1 hectare in Cornesul Mare (Ranca) si 58,6 hectare in Vaca (Ranca), precum si cedarea muntelui Plesa Tampei catre Obstea "Banca Gilortul" fara consultarea proprietarilor, dar si exploatarile lemnoase efectuate fara licitatie.

Inca odata fac apel la cei care mai au mustrari de constiinta sa contribuie la scoaterea adevarului in relief, nu uitati ca nimeni nu scapa nepedepsit si toti cei vinovati vor plati scump.

Iata si dosarul:

Ce poate fi mai frumos decât un concediu petrecut la munte? Acolo unde totul este pur, curat și nepângărit de om și lipsa acestuia de respect pentru natură. Astfel  ar fi trebuit să fie primiți turiștii în viitoarea Stațiune Rânca, cu această impresie ar fi trebuit să plece aceștia acasă și astfel ar fi revenit cu dragă inimă la noi la Rânca.

În schimb haideți să vedem ce le oferă autoritățile din Novaci și Baia de Fier turiștilor care se încumetă să viziteze Rânca pe timpul verii.

Încă de la intrarea în stațiune ți se demonstrează că Rânca nu este ceea ce te așteptai să fie, un șantier în toata regula te primește cu porțile deschise pentru a-ți petrece vacanța.

Și dacă resturi de materiale de construcții împrăștiate la voia întamplării și aruncate nestingherit pe lângă toate construcțiile în execuție nu sunt suficiente pentru ochiul turistului autoritățile iși arată și acestea lipsa de atitudine și responsabilitate și uită să iși facă apariția pentru ridicarea gunoiului din ghenele amplasate în stațiune pe fonduri europene. Gunoiul din stațiune nu a mai fost ridicat de săptămâni întregi și poate că vinovați pentru aceasta sunt și proprietarii de pensiuni care refuză plata taxelor aferente salubrizării dar cea mai mare vină o au primăriile pentru incompetența lor de a-și impune punctul de vedere, pentru imposibilitatea acestora de a găsi modalități prin care să-i faca pe proprietari să plătească pentru ridicarea gunoiului și astfel problema ar fi parțial rezolvată.

Zic parțial pentru că deși dacă salubrizarea ar fi efectuată in mod regulat ar rămâne adevăratul dezastru ecologic care este ascuns în pădurile aferente stațiunii, păduri care nu cred că au fost vreodată luate la pas de către comisarii gărzii de mediu, cărora le este destul de greu să se abată de la drum, si la fel de mult nu cred că autoritățile ar fi dispuse să ecologizeze aceste paduri. Tot împrejurul stațiunii  arată ca după un adevărat bombardament cu sticle de plastic, resturi de materiale de construcții, ambalaje de plastic, pungi de plastic și cutii. Am pus accentul pe plastic pentru că știm cu toții foarte bine că naturii îi trebuiesc sute de ani pentru a se debarasa de aceste materiale așa că aș putea spune că asistăm la un dezastru.

Primarii din Baia de Fier si Novaci se judeca pe terenuri care nu apartin niciunuia... poate parea paradoxal sa spui asa ceva dar la noi orice este posibil si, dupa cum bine stiti foarte multi, Primaria Baia de Fier duce o lupta apriga de ani buni cu Primaria Novaci pentru preluarea terenului pe care a fost amplasata unitatea militara din Statiunea Ranca. De fapt este vorba de o intindere mult mai mare dar terenul fostei unitati este punctul principal pe care il urmareste primarul de la Baia de Fier, domnul Mihutescu.

Cei doi primari revendica aceste terenuri si fiecare, impreuna cu gastile de hoti aflate in spatele lor pana la cele mai inalte niveluri, isi sustine dreptul de proprietate cu "acte" menite sa faca dovada propietatii, insa ceea ce nimeni nu vrea sa scoata la iveala este ca cei doi se judeca acum, pentru ca este si un proces pe rol intre cele doua localitati pentru granituire in Ranca, pe terenuri care apartin de fapt Obstii Cernadia Buicesti. Mai mult de atat, primaria Baia de Fier are in administrare Muntele Cornesul Mare pe care obtea a incercat sa-l revendice in instanta fara nici-un succes, desi membrii din obstea amintita mai sus detin si documente care sa faca dovada proprietatii lor, dar fara nici-un folos pentru ca intersele sunt mult mai presus de adevar.

Indiferenta oamenilor care sunt membrii in aceasta obste insumat cu o conducere care nu isi vede decat propriile interese au deschis primarului de la Baia de Fier poarta catre orice proprietate si-a dorit in Ranca. Stau si ma intreb oare cand va prima si in tara asta adevarul, cand vor da si la noi instantele de judecata dreptatea celor care li se cuvine, cand se va inceta cu inselatoriile.

Ei bine toate astea incep sa se schimbe, cativa din membrii pagubiti au intentat un proces la CEDO vazand ca nu isi pot gasi dreptatea in tara, chiar si Parchetul General s-a autosesizat si a trimis conducerea obstii la judecata penala pentru abuzurile facute, desi acestia nu lasa sa se vada niciuna din problemele pe care si le-au atras.

Pacat ca dupa 20 de ani de la revolutie in tara asta s-a asternut domnia hotilor si a coruptilor, a spagarilor si a insetatilor de bani si nimeni nu vrea sa faca nimic in aceasta privinta, dar veti realiza cu totii atunci cand va trebui sa platiti factura foarte scumpa pentru traiul bun al celor pe care i-ati lasat sa va fure in acesti 20 de ani.

Se împlinesc 130 de ani de la naşterea lui Dumitru Brezulescu, omul care a ales locul şi a construit primele cinci cabane acolo unde acum există staţiunea Rânca. Deşi a murit la vârsta de 36 de ani, este omul care a înfiinţat cea mai mare bancă populară din România, „Gilortul”, a înfiinţat în Novaciul natal şcoală, bibliotecă, gatere şi a dat burse tinerilor dornici să înveţe.

Născut la 20 septembrie 1879 la Hirişeşti, Dumitru Brezulescu, fiul învăţătorului Dumitru Brezulescu, a avut o copilărie zbuciumată, rămânând orfan de tată în 1884, la doar 4 ani.
Rămas în grija mamei sale Ioana şi a tutorelui Gheorghe Preoteşescu, urmează şcoala primară în comuna natală şi în toamna anului 1893 se înscrie la Gimnaziul real din Tg-Jiu, pe care îl absolvă în 1897. După absolvire, este admis, în urma unui examen, la Liceul “Traian” din Turnu Severin, unde va obţin,e datorită ambiţiei şi seriozităţii dovedite, premiul întâi.
Dumitru Brezulescu s-a remarcat prin talentul oratoric. Astfel, la 10 mai 1900, a susţinut la Ateneul Român din Bucureşti conferinţa intitulată „Privire generală asupra istoriei României”. Referindu-se la aceasta, ziarul „Drapelul” din 13 mai 1900 relata că la finalul conferinţei „publicul electrizat a izbucnit în urale nesfârşite şi multe inimi au bătut înfiorate de focul patriotismului ce izvora din cuvintele sale inspirate”.
De asemenea, tânărul Dumitru Brezulescu a întreprins cercetări arheologice şi etnografice şi i-a însoţit în cursul cercetărilor pe profesorii universitari Carol Redlich de la Universitatea din Brno, Ludovic Mrazek de la Universitatea din Bucureşti şi Franz Toula de la Înalta Şcoală Tehnică din Viena.

Doctorand la Sorbona
La finalizarea studiilor liceale se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, absolvind-o după trei ani şi jumătate, în 1905, cu lucrarea de licenţă intitulată „Contribuţiuni la studiul proprietăţii în devălmăşie a munţilor noştri”, pentru care a obţinut „magna cum laudae”.
Realizând o recenzie a lucrării lui Dumitru Brezulescu în „Semănătorul”, Nicolae Iorga o aprecia ca „(…) un strigăt de alarmă…al unui tânăr iubitor de ţară şi de ţărani”.
După absolvirea facultăţii de drept la Bucureşti, timp de doi ani, tânărul gorjean îşi pregăteşte doctoratul la Sorbona, în capitala Franţei.